NATO HOUSE

vineri, 16 ianuarie 2015

MIHAI EMINESCU POESIS INGERUL-LUCEAFAR HYPERION ''RAZBOIUL INGERILOR'' PREFIGURAT IN ''LUCEAFARUL''-''THE SUNRISE ANGEL-STAR HYPERION,THE SUNSET ANGEL-STAR HYPERION''



























"LUCEAFĂRUL''-AUTOR   MIHAI  EMINESCU 











[I]










A  FOST  ODATĂ  CA-N  POVEȘTI,
A  FOST  CA  NICIODATĂ,
DIN  RUDE  MARI  ÎMPĂRĂTEȘTI,
O  PREAFRUMOASĂ  FATĂ.










ȘI  ERA  UNA  LA  PĂRINȚI
ȘI  MÂNDRĂ-N  TOATE  CELE,
CUM  E  FECIOARA  ÎNTRE  SFINȚI
ȘI  LUNA  ÎNTRE  STELE.











DIN  UMBRA  FALNICELOR  BOLȚI
EA  PASUL  ȘI-L  ÎNDREAPTĂ
LÂNGĂ  FEREASTRĂ,  UNDE-N  COLȚ
LUCEAFĂRUL  AȘTEAPTĂ.










PRIVEA  ÎN  ZARE  CUM  PE  MĂRI
RĂSARE  ȘI   STRĂLUCE,
PE  MIȘCĂTOARELE  CĂRĂRI
CORĂBII  NEGRE  DUCE.











ÎL  VEDE  AZI,  ÎL  VEDE  MÂINI,
ASTFEL  DORINȚA-I  GATA;
EL  IAR  PRIVIND  DE  SĂPTĂMÂNI,
ÎI  CADE  DRAGĂ  FATA.










CUM  EA  PE  COATE-ȘI  RĂZIMA
VISÂND  ALE  EI  TÂMPLE,
DE  DORUL  LUI  ȘI  INIMA
ȘI  SUFLETUL  SE  ÎMPLE.










ȘI  CÂT  DE  VIU  S-APRINDE  EL
ÎN  ORIȘICARE  SEARĂ,
SPRE  UMBRA  VECHIULUI  CASTEL
CÂND  EA  O  SĂ-I  APARĂ.










[II]









ȘI  PAS  CU  PAS  PE  URMA  EI
ALUNECĂ-N  ODAIE,
ȚESÂND  CU  RECILE-I   SCÂNTEI
O  MREAJĂ  DE  VĂPAIE.










ȘI  CÂND  ÎN  PAT  SE-NTINDE  DREPT
COPILA  SĂ  SE  CULCE,
I-ATINGE  MÂINELE  PE  PIEPT,
I-NCHIDE  GEANA  DULCE;










ȘI  DIN  OGLINDĂ  LUMINIȘ
PE  TRUPU-I  SE  REVARSĂ,
PE  OCHII  MARI,  BĂTÂND  ÎNCHIȘI
PE  FAȚA  EI  ÎNTOARSĂ.










EA  ÎL  PRIVEA  CU  UN  SURÂS,
EL  TREMURĂ-N  OGLINDĂ,
CĂCI  O  URMA  ADÂNC  ÎN  VIS
DE  SUFLET  SĂ  SE  PRINDĂ.










IAR  EA  VORBIND  CU  EL  ÎN  SOMN,
OFTÂND  DIN  GREU  SUSPINĂ :
-''O,DULCE-AL  NOPȚII  MELE  DOMN,
DE  CE  NU  VII  TU? VINĂ !










COBORI  ÎN  JOS,  LUCEAFĂR  BLÂND,
ALUNECÂND  PE-O  RAZĂ,
PĂTRUNDE-N  CASĂ  ȘI  ÎN  GÂND
ȘI  VIAȚA-MI  LUMINEAZĂ !''










EL  ASCULTA  TREMURĂTOR,
SE  APRINDEA  MAI  TARE
ȘI  S-ARUNCA  FULGERĂTOR,
SE  CUFUNDA  ÎN  MARE;










ȘI  APA  UNDE-AU  FOST  CĂZUT
ÎN  CERCURI  SE  ROTEȘTE,
ȘI  DIN  ADÂNC  NECUNOSCUT
UN  MÂNDRU  TÂNĂR  CREȘTE.











UȘOR  EL  TRECE  CA  PE  PRAG
PE  MARGINEA  FERESTEI
ȘI  ȚINE-N  MÂNĂ  UN  TOIAG
ÎNCUNUNAT  CU  TRESTII.










PĂREA  UN  TÂNĂR  VOIEVOD
CU  PĂR  DE  AUR  MOALE,
UN  VÂNĂT  GIULGI  SE-NCHEIE  NOD
PE  UMERELE  GOALE.











IAR  UMBRA  FEȚEI  STRĂVEZII
E  ALBĂ  CA  DE  CEARĂ-
UN  MORT  FRUMOS  CU  OCHII  VII
CE  SCÂNTEIE-N  AFARĂ.










-''DIN  SFERA  MEA  VENII  CU  GREU
CA  SĂ-ȚI  URMEZ  CHEMAREA,
IAR  CERUL  ESTE  TATĂL  MEU
ȘI  MUMA-MEA  E  MAREA.










CA  ÎN  CĂMARA  TA  SĂ  VIN,
SĂ  TE  PRIVESC  DE-APROAPE,
AM  COBORÂT  CU-AL  MEU  SENIN
ȘI  M-AM  NĂSCUT  DIN  APE.










O,  VIN' !  ODORUL  MEU  NESPUS,
ȘI  LUMEA  TA  O  LASĂ ;
EU  SUNT  LUCEAFĂRUL  DE  SUS,
IAR  TU  SĂ-MI  FII  MIREASĂ.










COLO-N  PALATE  DE  MĂRGEAN
TE-OI  DUCE  VEACURI  MULTE,
ȘI  TOATĂ  LUMEA-N  OCEAN
DE  TINE-O  SĂ   ASCULTE.''










-''O,  EȘTI  FRUMOS,  CUM  NUMA-N  VIS
UN  ÎNGER  SE  ARATĂ,
DARĂ  PE  CALEA  CE-AI  DESCHIS
N-OI  MERGE  NICIODATĂ ;










STRĂIN  LA  VORBĂ  ȘI  LA  PORT,
LUCEȘTI  FĂRĂ  DE  VIAȚĂ,
CĂCI  EU  SUNT  VIE, TU  EȘTI  MORT,
ȘI  OCHIUL  TĂU  MĂ-NGHEAȚĂ.''











[III]











TRECU  O  ZI,  TRECURĂ  TREI
ȘI  IARĂȘI,  NOAPTEA,  VINE
LUCEAFĂRUL  DEASUPRA  EI
CU  RAZELE-I  SENINE.










EA  TREBUI  DE  EL  ÎN  SOMN
AMINTE  SĂ-ȘI  ADUCĂ
ȘI  DOR  DE-AL  VALURILOR  DOMN
DE  INIM-O  APUCĂ :










-''COBORI  ÎN  JOS,  LUCEAFĂR  BLÂND,
ALUNECÂND  PE-O  RAZĂ,
PĂTRUNDE-N  CASĂ  ȘI   ÎN  GÂND
ȘI  VIAȚA-MI  LUMINEAZĂ !''











CUM  EL  DIN  CER  O  AUZI
SE  STINSE  CU  DURERE,
IAR  CERU-NCEPE  A  ROTI
ÎN  LOCUL  UNDE  PIERE ;










ÎN  AER  RUMENE  VĂPĂI
SE-NTIND  PE  LUMEA-NTREAGĂ,
ȘI  DIN  A  CHAOSULUI  VĂI
UN  MÂNDRU  CHIP  SE-NCHEAGĂ;










PE  NEGRE  VIȚELE-I  DE  PĂR
COLOANA  ARDE  PARE,
VENEA  PLUTIND  ÎN  ADEVĂR
SCĂLDAT  ÎN  FOC  DE  SOARE.










DIN  NEGRUL  GIULGI  SE  DESFĂȘOR
MARMOREELE  BRAȚE,
EL  VINE  TRIST  ȘI  GÂNDITOR
ȘI  PALID  E  LA  FAȚĂ;











DAR  OCHII  MARI  ȘI  MINUNAȚI
LUCESC   ADÂNC   HIMERIC,
CA  DOUĂ  PATIMI   FĂRĂ  SAȚ
ȘI  PLINE  DE-NTUNERIC.










-''DIN  SFERA  MEA  VENII  CU  GREU
CA  SĂ  TE-ASCULT  Ș-ACUMA,
ȘI  SOARELE  E  TATĂL  MEU,
IAR  NOAPTEA-MI  ESTE  MUMA;










O,  VIN'  ODORUL  MEU  NESPUS,
ȘI  LUMEA  TA  O  LASĂ;
EU  SUNT  LUCEAFĂRUL  DE  SUS,
IAR  TU  SĂ-MI  FII  MIREASĂ.











O,  VIN'  ÎN  PĂRUL  TĂU  BĂLAI
S-ANIN  CUNUNI  DE  STELE,
PE-A  MELE  CERURI  SĂ  RĂSAI
MAI  MÂNDRĂ  DECÂT  ELE.''











   -''O,  EȘTI  FRUMOS,  CUM  NUMA-N  VIS
UN  DEMON  SE  ARATĂ,
DARĂ  PE  CALEA  CE-AI  DESCHIS
N-OI  MERGE  NICIODATĂ !










MĂ  DOR  DE  CRUDUL  TĂU  AMOR
A  PIEPTULUI  MEU  COARDE,
ȘI  OCHII  MARI  ȘI  GREI  MĂ  DOR,
PRIVIREA  TA  MĂ  ARDE.''











''-DAR  CUM  AI  VREA  SĂ  MĂ  COBOR ?
AU  NU-NȚELEGI  TU  OARE,
CUM  CĂ  EU  SUNT  NEMURITOR,
ȘI  TU  EȘTI  MURITOARE ?''









 
-''NU  CAUT  VORBE  PE  ALES,
NICI  ȘTIU  CUM  AȘ  ÎNCEPE-
DEȘI  VORBEȘTI  PE  ÎNȚELES,
EU  NU  TE  POT  PRICEPE;











DAR  DACĂ  VREI  CU  CREZĂMÂNT
SĂ  TE-NDRĂGESC  PE  TINE,
TU  TE  COBOARĂ  PE  PĂMÂNT,
FII  MURITOR  CA  MINE.''












-''TU-MI   CERI  CHIAR  NEMURIREA  MEA
ÎN  SCHIMB  PE-O  SĂRUTARE,
DAR  VOI  SĂ  ȘTII  ASEMENEA
CÂT  TE  IUBESC  DE  TARE;










DA,  MĂ  VOI  NAȘTE  DIN  PĂCAT,
PRIMIND  O  ALTĂ  LEGE:
CU  VECINICIA  SUNT  LEGAT,
CI  VOI  SĂ  MĂ  DEZLEGE.''











ȘI  SE  TOT  DUCE...S-A  TOT  DUS.
DE  DRAGU-UNEI  COPILE,
S-A  RUPT  DIN  LOCUL  LUI  DE  SUS,
PIERIND   MAI  MULTE  ZILE.












[IV]











ÎN  VREMEA  ASTA,  CĂTĂLIN,
VICLEAN  COPIL  DE  CASĂ,
CE  ÎMPLE  CUPELE  CU  VIN
MESENILOR  LA  MASĂ,











UN  PAJ  CE  POARTĂ  PAS  CU  PAS
A-MPĂRĂTESII  ROCHII,
BĂIAT  DIN  FLORI  ȘI  DE  PRIPAS,
DAR  ÎNDRĂZNEȚ  CU  OCHII,











CU  OBRĂJEI  CA  DOI  BUJORI
DE  RUMENI,  BATĂ-I  VINA,
SE  FURIȘEAZĂ  PÂNDITOR
PRIVIND  LA  CĂTĂLINA.











DAR  CE  FRUMOASĂ  SE  FACU
ȘI  MÂNDRĂ,  ARZ-O  FOCUL;
EI,  CĂTĂLIN,  ACU-I  ACU
CA  SĂ-ȚI  ÎNCERCI  NOROCUL.











ȘI-N  TREACĂT  O  CUPRINSE  LIN
ÎNTR-UN  UNGHER  DEGRABĂ.
-''DA  CE  VREI,  MĂRI,  CĂTĂLIN ?
IA  DU-T'  DE-ȚI  VEZI  DE  TREABĂ.''











-''CE  VOI ?  AȘ  VREA  SĂ  NU  MAI  STAI
PE  GÂNDURI  TOTDEAUNA,
SĂ  RÂZI  MAI  BINE  ȘI  SĂ-MI  DAI
O  GURĂ,  NUMAI  UNA.''











-''DAR  NICI  NU  ȘTII  MĂCAR  CE-MI  CERI,
DĂ-MI   PACE,  FUGI  DEPARTE-
O,  DE  LUCEAFĂRUL  DIN  CER
M-A  PRINS  UN  DOR  DE  MOARTE.''











-''DACĂ  NU  ȘTII,  ȚI-AȘ  ARĂTA
DIN  BOB  ÎN  BOB  AMORUL,
CI  NUMAI  NU  TE  MÂNIA,
CI  STAI  CU  BINIȘORUL.










CUM  VÂNĂTORU-NTINDE-N  CRÂNG
LA  PĂSĂRELE  LAȚUL,
CÂND  ȚI-OI  ÎNTINDE   BRAȚUL  STÂNG
SĂ  MĂ  CUPRINZI  CU  BRAȚUL;











ȘI  OCHII  TĂI  NEMIȘCĂTORI
SUB  OCHII  MEI  RĂMÂIE...
DE  TE  ÎNALȚ  DE  SUBȚIORI
TE-NALȚĂ  DIN  CĂLCÂIE;












CÂND  FAȚA  MEA  SE  PLEACĂ-N  JOS,
ÎN  SUS  RĂMÂI  CU  FAȚA,
SĂ  NE  PRIVIM  NESĂȚIOS
ȘI  DULCE  TOATĂ  VIAȚA;











ȘI  CA  SĂ-ȚI  FIE  PE  DEPLIN
IUBIREA  CUNOSCUTĂ,
CÂND  SĂRUTÂND-TE  MĂ-NCLIN,
TU  IARĂȘI  MĂ  SĂRUTĂ.''










EA-L  ASCULTA  PE  COPILAȘ
UIMITĂ  ȘI  DISTRASĂ,
ȘI  RUȘINOS  ȘI  DRĂGĂLAȘ,
MAI  NU  VREA,  MAI  SE  LASĂ,










ȘI-I  ZISE-NCET : -''ÎNCĂ  DE  MIC
TE-AM  CUNOSCUT  PE  TINE,
ȘI  GURALIV  ȘI  DE  NIMIC,
TE-AI  POTRIVIT  CU  MINE...











DAR  UN  LUCEAFĂR,  RĂSĂRIT
DIN  LINIȘTEA  UITĂRII,
DĂ  ORIZON  NEMĂRGINIT
SINGURĂTĂȚII  MĂRII;











ȘI  TAINIC  GENELE  LE  PLEC,
CĂCI  MI  LE  UMPLE  PLÂNSUL,
CÂND  ALE  APEI  VALURI  TREC
CĂLĂTORIND  SPRE  DÂNSUL;










LUCEȘTE  CU-N  AMOR  NESPUS
DUREREA  SĂ-MI  ALUNGE,
DAR  SE  ÎNALȚĂ  TOT  MAI  SUS,
CA  SĂ  NU-L  POT  AJUNGE.










PĂTRUNDE  TRIST  CU  RAZE  RECI
DIN  LUMEA  CE-L  DESPARTE...
ÎN  VECI  ÎL  VOI  IUBI  ȘI-N  VECI
VA  RĂMÂNEA  DEPARTE...











DE-ACEEA  ZILELE  ÎMI  SUNT
PUSTII  CA  NIȘTE  STEPE,
DAR  NOPȚILE-S  DE-UN  FARMEC  SFÂNT
CE  NU-L  MAI  POT  PRICEPE.''











-''TU  EȘTI  COPILĂ,  ASTA  E...
HAI  Ș-OM  FUGI  ÎN  LUME,
DOAR  NI  S-OR  PIERDE  URMELE
ȘI  NU  NE-OR   ȘTI  DE  NUME,










CĂCI  AMÂNDOI  VOM  FI  CUMINȚI,
VOM  FI  VOIOȘI  ȘI  TEFERI,
VEI  PIERDE  DORUL  DE  PĂRINȚI
ȘI  VISUL  DE  LUCEFERI.''











[V]











PORNI  LUCEAFĂRUL.  CREȘTEAU
ÎN  CER  A  LUI  ARIPE,
ȘI  CĂI  DE  MII  DE  ANI  TRECEAU
ÎN  TOT  ATÂTEA  CLIPE.











UN  CER  DE  STELE  DEDESUBT,
DEASUPRA-I  CER  DE  STELE-
PĂREA  UN  FULGER  NE-NTRERUPT
RĂTĂCITOR  PRIN  ELE.











ȘI  DIN  A  CHAOSULUI  VĂI,
JUR  ÎMPREJUR  DE  SINE,
VEDEA,  CA-N  ZIUA  CEA  DE-NTÂI,
CUM  IZVORAU  LUMINE;











CUM  IZVORÂND  ÎL   ÎNCONJOR
CA  NIȘTE  MĂRI,  DE-A-NOTUL...
EL   ZBOARĂ  GÂND  PURTAT  DE  DOR,
PÂN'  PIERE  TOTUL,  TOTUL;











CĂCI  UNDE-AJUNGE  NU-I  HOTAR,
NICI  OCHI  SPRE  A  CUNOAȘTE,
ȘI  VREMEA-NCEARCĂ  ÎN  ZADAR
DIN  GOLURI  A  SE  NAȘTE.










NU  E  NIMIC  ȘI  TOTUȘI  E
O  SETE  CARE-L  SOARBE,
E  UN  ADÂNC  ASEMENE
UITĂRII  CELEI  OARBE.










-''DIN  GREUL  NEGREI  VECINICII,
PĂRINTE,  MĂ  DEZLEAGĂ
ȘI  LĂUDAT  PE  VECI  SĂ  FII
PE-A  LUMII  SCARĂ-NTREAGĂ;











O,  CERE-MI,  DOAMNE,  ORICE  PREȚ,
DAR  DĂ-MI  O  ALTĂ  SOARTE,
CĂCI  TU  IZVOR  EȘTI  DE  VIEȚI
ȘI  DĂTĂTOR  DE  MOARTE;











REIA-MI  AL  NEMURIRII  NIMB
ȘI  FOCUL  DIN  PRIVIRE,
ȘI  PENTRU  TOATE  DĂ-MI  ÎN  SCHIMB
O  ORĂ  DE  IUBIRE...











DIN  CHAOS,  DOAMNE-AM  APĂRUT
ȘI  M-AȘ  ÎNTOARCE-N  CHAOS...
ȘI  DIN  REPAOS  M-AM  NĂSCUT,
MI-E  SETE  DE  REPAOS.''











-''HYPERION,  CE  DIN  GENUNI
RĂSAI  C-O-NTRAGĂ  LUME,
NU  CERE  SEMNE  ȘI  MINUNI
CARE  N-AU  CHIP  ȘI  NUME;











TU  VREI  UN  OM  SĂ  TE  SOCOȚI,
CU  EI  SĂ  TE  ASAMENI ?
DAR  PIARĂ  OAMENII  CU  TOȚI,
S-AR  NAȘTE  IARĂȘI  OAMENI.











EI  NUMAI  DOAR  DUREAZĂ-N  VÂNT
DEȘERTE  IDEALURI-
CÂND  VALURI  AFLĂ  UN  MORMÂNT
RĂSAR  ÎN  URMĂ  VALURI;











EI  DOAR  AU  STELE  CU  NOROC
ȘI  PRIGONIRI  DE  SOARTE,
NOI  NU  AVEM  NICI  TIMP,  NICI  LOC,
ȘI  NU  CUNOAȘTEM  MOARTE.










DIN  SÂNUL  VECINICULUI  IERI
TRĂIEȘTE  AZI  CE  MOARE,
UN  SOARE  DE  S-AR  STINGE-N  CER
S-APRINDE  IARĂȘI  SOARE;










PĂRÂND  PE  VECI  A  RĂSĂRI
DIN  URMĂ  MOARTEA-L  PAȘTE,
CĂCI  TOȚI  SE  NASC  SPRE  A  MURI
ȘI  MOR  SPRE  A  SE  NAȘTE.











IAR  TU,  HYPERION,  RĂMÂI
ORIUNDE  AI  APUNE...
CERE-MI  CUVÂNTUL  MEU   DE-NTÂI-
SĂ-ȚI  DAU  ÎNȚELEPCIUNE ?











VREI  SĂ  DAU  GLAS  ACELEI  GURI,
CA  DUP-A  EI  CÂNTARE
SĂ  SE  IA  MUNȚII  CU   PĂDURI
ȘI  INSULELE-N  MARE ?











VREI  POATE-N  FAPTĂ  SĂ  ARĂȚI
DREPTATE  ȘI  TĂRIE ?
ȚI-AȘ  DA  PĂMÂNTUL  ÎN  BUCĂȚI
SĂ-L  FACI  ÎMPĂRĂȚIE.










ÎȚI  DAU  CATARG  LÂNGĂ  CATARG,
OȘTIRI  SPRE  A  STRĂBATE
PĂMÂNTU-N  LUNG  ȘI  MAREA-N  LARG,
DAR  MOARTE  NU  SE  POATE...










ȘI  PENTRU  CINE  VREI  SĂ  MORI ?
ÎNTOARCE-TE,  TE-NDREAPTĂ
SPRE-ACEL  PĂMÂT  RĂTĂCITOR
ȘI  VEZI  CE  TE  AȘTEAPTĂ.''










[VI]










ÎN  LOCUL  LUI  MENIT  DIN  CER
HYPERION  SE-NTOARSE
ȘI-CA  ȘI-N  ZIUA  CEA  DE  IERI,
LUMINA  ȘI-O   REVARSĂ.











CĂCI  ESTE  SARA-N  ASFINȚIT
ȘI  NOAPTEA  O  SĂ-NCEAPĂ;
RĂSARE  LUNA  LINIȘTIT
ȘI  TREMURÂND  DIN  APĂ











ȘI  IMPLE  CU-ALE  EI  SCÂNTEI
CĂRĂRILE  DIN  CRÂNGURI.
SUB  ȘIRUL  LUNG  DE  MÂNDRI  TEI
ȘEDEAU  DOI  TINERI  SINGURI:











-''O,  LASĂ-MI CAPUL  MEU  PE  SÂN,
IUBITO,  SĂ  SE  CULCE
SUB  RAZA  OCHIULUI  SENIN
ȘI  NEGRĂIT  DE  DULCE;










CU  FARMECUL  LUMINII  RECI
GÂNDIRILE  STRĂBATE-MI,
REVARSĂ  LINIȘTE  DE  VECI
PE  NOAPTEA  MEA  DE  PATIMI.










ȘI  DE  ASUPRA  MEA  RĂMÂI
DUREREA  MEA  DE-O  CURMĂ,
CĂCI  EȘTI  IUBIREA  MEA  DE-NTÂI
ȘI  VISUL  MEU  DIN  URMĂ.''










HYPERION  VEDEA  DE  SUS
UIMIREA-N  A  LOR  FAȚĂ;
ABIA  UN  BRAȚ  PE  GÂT  I-A  PUS
ȘI  EA  L-A  PRINS  ÎN  BRAȚE...










MIROASE  FLORILE-ARGINTII
ȘI  CAD,  O  DULCE  PLOAIE,
PE  CREȘTETELE-A  DOI  COPII
CU  PLETE   LUNGI,  BĂLAIE.










EA,  IMBĂTATĂ  DE  AMOR,
RIDICĂ  OCHII.  VEDE
LUCEAFĂRUL.   ȘI-NCETIȘOR
DORINȚELE-I  ÎNCREDE:










-''COBORI  ÎN  JOS,  LUCEAFĂR  BLÂND,
ALUNECÂND   PE-O  RAZĂ,
PĂTRUNDE-N  CODRU  ȘI  ÎN  GÂND,
NOROCU-MI  LUMINEAZĂ !''











EL  TREMURĂ  CA  ALTE  DĂȚI
ÎN  CODRI  ȘI  PE  DEALURI,
CĂLĂUZIND  SINGURĂTĂȚI
DE  MIȘCĂTOARE  VALURI;











DAR  NU  MAI  CADE  CA-N  TRECUT
ÎN  MĂRI  DIN  TOT   ÎNALTUL:
-''CE-ȚI  PASĂ  ȚIE,  CHIP  DE  LUT,
DAC-OI  FI  EU  SAU  ALTUL ?










TRĂIND   ÎN  CERCUL  VOSTRU  STRÂMT
NOROCUL  VĂ  PETRECE,
CI  EU  ÎN  LUMEA  MEA  MĂ  SIMT
NEMURITOR  ȘI  RECE.''











[1883,APRILIE]













POETUL MIHAI EMINESCU [15 IANUARIE 1850-15 IUNIE 1889] ESTE,INCONTESTABIL, "AMBASADORUL STELELOR".EL ÎNSUȘI ESTE INCONFUNDABILUL ȘI ETERNUL "LUCEAFĂR MYOSOTIC" ÎN CONSTELAȚIA POESIS ASTRAL-METAFORICĂ. ZBORUL SĂU META-LINGVISTIC ȘI METAFORIC ESTE PERFECT SINONIM "ALFABETULUI ÎNGERILOR" ȘI UNUI "POESIS ANGELIC" SIMBOLIZAT DE SINTAGMA "LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL...ȘI CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU".POETUL MIHAI EMINESCU ESTE "AMBASADORUL STELELOR","AMBASADORUL CONSTELAȚIILOR",INSPIRAȚIA SA DIVINĂ ȘI PATRIOTISMUL SĂU DIVIN TRANSFIGURÂNDU-L ÎNTR-O VERITABILĂ ȘI MAGNIFICENTĂ "LACRIMĂ A DIVINITĂȚII" "POET AL LACRIMEI CELESTE TRANSFIGURÂND DORUL DE ABSOLUT" ȘI "PROFET AL MYTHOS-ULUI, LOGOS-ULUI ȘI ETHOS-ULUI ROMÂNESC".MIHAI EMINESCU ESTE PROFETUL PĂCII UNIVERSALISTE [MONDIALISTE],PREFIGURÂND ÎN VERSETELE POEMULUI "CE-ȚI DORESC EU ȚIE,DULCE ROMÂNIE"[2/14 APRILIE 1867] EXISTENȚA PACIFISMULUI UNIVERSALIST PROMOVAT DE "PACTUL NORD-ATLANTIC" "N.A.T.O." "ÎNGERUL DE PACE" PENTRU O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ ȘI MONDIALISTĂ,UMANITATEA AVÂND CAPABILITĂȚI GEO-STRATEGICE ȘI GEO-POLITICE STRUCTURATE DE SISTEMUL LOGISTIC "N.A.T.O." UNITED STATES OF AMERICA. "THE ANGEL OF PEACE, SWEETNESS ANGEL" "ÎNGERUL DE PACE,ÎNGERUL IUBIRII" EXISTĂ CA SINTAGMĂ SILOGISTICĂ PENTRU "CASA POPORULUI" "CASA POPOARELOR NATO" "NATO HOUSE".POEMUL "LUCEAFĂRUL" "THE SUNSET ANGEL -STAR HYPERION,THE SUNRISE ANGEL-STAR HYPERION" [APRILIE 1883] REPREZINTĂ "CREZUL POETIC" EMINESCIAN SOCIOGONIC, COSMOGONIC, ANTROPOGONIC, PREFIGURÂND "RĂZBOIUL CIVILIZAȚIONAL" SINERGETIC "RĂZBOIULUI ÎNGERILOR" EXISTENT PE "PLANETA ÎNGERILOR" TERRA. "DOUĂ MILENII DE RĂZBOI ȘI O SECUNDĂ DE PACE" NU SUNT SINONIME ȘI SILOGISTICE CU "DOUĂ MILENII DE PACE ȘI O SECUNDĂ  DE RĂZBOI","DEMIURGOS" EXPLICITÂND ASTFEL PENTRU ÎNGERUL-LUCEAFĂR HYPERION IMPOSIBILITATEA TRANSCENDENȚEI DIN PLAN DIVIN ÎN PLAN TERESTRU PENTRU "O ORA DE IUBIRE DIVINĂ" ECHIVALÂND IUBIREA REGAL-CELESTĂ.ATMOSFERA EMINESCIANIZATĂ ȘI ATMOSFERA EMINESCIANIZANTĂ GUVERNEAZĂ O ROMÂNIE APARȚINÂND UNUI "MYTHOS", "LOGOS" ȘI "ETHOS" RELEVÂND METAFORA TRANSCENDENTĂ ȘI METAFORA TRANSCENDENTALIZANTĂ, RELEVÂND O ROMÂNIE ANGELICĂ APARȚINÂND LUCEFERILOR CONSTELAȚIILOR EVANESCENTIZATE ÎN CONȘTIINȚA ȘI INIMILE ROMÂNILOR.        
AUTOARE TEXT: MIHAELA-DANA BURAGA [ROMÂNIA][PAȘCANI]
           




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu