 |
NASA MISSION EQUIPAGE REVEALING MOON SELENAR CRUCIFIX .
IMAGE BY MIHAELA-DANA BURAGA [ROMANIA] |
Cel mai mare OZN.Capitol XVII "LUMI GALACTICE" autor pilot MIG 21-Doru Davidovici
Computerul UFO aparținând ONU a stocat în memoria sa 80.000 de observații OZN individuale sau colective.Considerând media de 20 de martori pentru fiecare observație,numărul celor care în ultimii 20-30 de ani au văzut,au crezut că văd OZN-uri,se ridică la 16 x 5[10]dintre noi.Majoritatea navelor din necunoscut au diametrul între zece și cincizeci de metri.OZN-ul meu oval avea,funcție de mărimea aparentă și distanța până la el,cam trei sute de metri lungime.Neil Armstrong a fotografiat un imens OZN cilindric,lung de o mie și cinci sute de metri.Greutatea acestor aparate de zbor,funcție de suprafata și adâncimea urmelor,de natura și gradul de tasare a solului,a fost calculată ca având valori diferite,de la sute de kilograme,la câteva zeci de tone.Greutatea în zbor a OZN-ului care a ridicat la cer Regimentul 14 Norfolk cu oamenii,caii,tunurile și căruțele sale,se compară lejer cu cea a marilor cargouri aeriene de azi,200-400 de tone.Distanța la care zboară OZN-urile față de suprafața solului variază între câțiva metri și altitudini la care Pământul devine planetă în înțelesul cosmic al cuvântului-sute de kilometri.Cel mai mare OZN este văzut aproape în fiecare seară de 4,5 miliarde de oameni,are diametrul de 3475 kilometri,cântărește 7,35 x 19[10] tone,și se învârtește în jurul Pământului la aproximativ 384.500 kilometri.Cel mai mare OZN este Luna.Înainte de orice,satelitul nostru este un satelit ciudat,deosebindu-se prin comportamentul său de toți ceilalți sateliți ai planetelor-surori din sistemul nostru solar.Se pare că Luna însoțește planeta noastră de relativ puțină vreme în drumul ei spre nu știu unde.Poetul latin Ovidiu amintește în epoca arcadiana,când cerul era lipsit de Lună.Făcând comparația între cele patru calendare egiptean,asirian,indian și mayaș,omul de cultură român Victor Kernbach demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun,situându-se cam în jurul anului 11.500 î.e.n. și,departe de a fi ales arbitrar,el marchează nu "un început cronologic propriu-zis,ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic potop"-"Enigmele miturilor astrale",Editura Albatros,1973].O cauză probabilă a acestor catastrofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ,mai bine zis sosirea în jurul Pământului,cu toate consecințele și modificările la scară cosmică și planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediata apropiere.Inclusiv apariția unor mișcări de flux-reflux foarte puternice,atât la suprafața planetei nostre[valuri de maree oceanică],cât și în interiorul acesteia [valuri de maree magmatică],fenomene resimțite prin inundații,erupții vulcanice și mișcări seismice catastrofale.Din consecințe-scufundarea Atlantidei.Platon situează dispariția uriașei insule atlantice la 12.000 de ani înaintea epocii sale;de pe fundul Atlanticului,la vest de Gibraltar,s-au scos probe de roci a căror vechime a fost estimată la 13.000 de ani.Altă urmare posibilă a captării satelitului nostru-de fapt a adoptării Pământului de către Lună,spun unii savanți-este renunțarea la calendarul venusian-cel mai strălucitor astru pe cerul nopții înainte de apariția Selenei-și înlocuirea lui firească cu cel lunar.Unul din partizanii ipotezei captării Lunii de către Pământ este dr. Harold Clayton Urey,laureat al Premiului Nobel pentru chimie[1934],care susține că aceasta ar fi cea mai valabilă din cele trei teorii referitoare la originea satelitului nostru-formarea odată cu Pământul din materia gravitând în jurul Soarelui,desprinderea din materia plasmei inițiale a Pământului,ca urmarea rotației acestuia,și,la sfârșit,captarea de către Pământ a Lunii:Luna s-a format în alta parte a universului,a străbătut,în virtutea unei mecanici cerești de excepție,spații de neimaginat și,în cele din urmă,prin capriciul unor legi de obicei foarte stricte,a fost constrânsă să se rotească în jurul nostru,luminându-ne nopțile.A fost constrânsă?De legi ale naturii?"O asemenea captură...și faptul că Luna a luat apoi o orbită circulară în jurul Terrei...au șanse prea mici pentru a fi credibile"-spune Isaac Asimov,om de stiință american.Și autori de romane științifico-fantastice.În orice caz,constatarea că satelitul nostru ar trebui să se învârtă în jurul Pământului altfel decât o face este sprijinită de argumentul că aproape toți ceilalți sateliți ai sistemului nostru solar se rotesc în jurul planetelor pe care le însoțesc,în planurile ecuatoriale ale acestora,iar planul orbitei lunare este mai apropiat de eliptică decât de planul ecuatorial terestru [unghiul format având aproximativ cinci grade].Apărută bizar și învârtindu-se în jurul nostru "altfel decât ar trebui să o facă",Luna este ea însăși sediul unor fenomene ciudate care,observate de pe Pământ,pun la îndoială imaginea pe care ne-am format-o,un astru mort,înghețat,pe care nu se întâmplă nimic.Pe care nu mai are ce să se întâmple.La început ne-am privit și fotografiat satelitul prin telescop.Între 1879 și 1881,Societatea Britanică de Astronomie a înregistrat mai mult de două mii de rapoarte despre "lucruri ciudate pe Lună"-pete de lumină,linii și figuri geometrice.În 1950 au fost observate primele "domuri lunare"-coline emisferice albe,rotunde,cu diametrul de aproximativ 200 de metri,care își schimbă locul după criterii care,deocamdată,ne scapă.Revista "Sky and Telescope" a Observatorului Harvard,în numărul din ianuarie 1958 publică schița unui asemenea "dom" făcută de un astronom francez.În anul 1958 s-a purtat o vie dispută în jurul comunicării făcute de astronomul amator John O'Neill:în noaptea de 29 iulie 1958 acesta a văzut și fotografiat pe Lună, în Marea Crizelor,o construcție asemănătoare vestitului pod din Sidney de pe Pământul nostru,dar lungă de 18 km!Începutul fiind astfel făcut,doi astronomi cu prestigiu-profesorul P. Moore și dr. H. P. Wilkins au declarat că și ei au observat construcția respectivă.H. P. Wilkins a spus limpede:"este cu adevărat un pod.Structura pare artificială și este ceea ce noi numim,pe Pământ,o lucrare de artă". Astronomul Robert E. Curtis din Alamogordo,New Mexico SUA,a fotografiat în noaptea de 26 noiembrie 1956 craterul Fra Mauro,în zona căruia avea să aselenizeze după aproape 15 ani expediția Apollo 14.La developarea filmului a observat imprimată pe peliculă,în imediata apropiere a terminalului,pe fondul zonei întunecate,un fel de cruce albă de Malta,cu brațe egale,aflată la suprafața Lunii,fie în imediata apropiere a acesteia[...]În iunie 1965 a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor,țâșnind din craterul Aristarh,aflat atunci în zona obscură.În iulie,s-a semnalat de mai multe ori un fascicul de lumină albă,care dura o secundă și jumătate-de fiecare dată când apărea.
Le plus grand OVNI.Chapitre XVII-eme autheur pilot MIG 21 Doru Davidovici
Le computer OVNI en appartenant a ONU a stoqué dans son mémoire 80.000 observations OVNI-s individuelles ou colléctifs.En considérant aproximatif 20 témoins pour chaque obseration,le nombre des personnes qui dans les derniers 25-30 années ont vu des OVNI-s en ayant cru voir aussi des OVNI-s,est d'environ 16 X 5[10]parmi nous.La majorité des naves de l'inconnu ont un diametre d'environ dix-quinze mètres.Mon OVNI oval avait,fonction de son grandeur aparente et fonction de la distance jusqu'à celui-ci,aproximativement troix cent métres longueur.Neil Armstrong a photographié un imens OVNI cylindrique,dont la longueur était de mille cinq cent métres.La capacité de l'apareil de vol qui a réussi d'annuler la masse gravitationelle du Régiment 14 Norfolk avec les hommes,les chevals,les canons de guerre et ses chariots,en soyant legèrement à la capacité des immenses cargots aérienes d'aujord'hui,200-400 tonnes.La distance à laquelle les OVNI-s vollent en comparaison a la surface du sol en variant entre quelques métres et des altitudes à laquelle la Terre devienne la planète dans le contexte cosmique du mot-concernant des cents et des cents des kilomètres.Le plus grand OVNI en soyant vu chaque soir par 4,5 milliards des hommes,en ayant le diametre de 3475 kilomètres,en pessant 7,35 X 19[10] tonnes,et en tournant autour de la Terre aproximativement a la distance de 385000 kilomètres.Le plus grand OVNI c'est la Lune.Avant tout,notre satélit reste un satélit athypique dont la stranèité reste particulière,s'en remarquant par son comportament vis-à-vis de tous les autres satélits en appartenant a toutes les planètes-soeurs du system solaire.Il est possible que la Lune accompagne notre planète dépuis relativement peu du temps.Le poet Latin Ovidius remarque l'époque arcadiènne,l'époque dont les cieux étaient sans l'astre sélénaire.En faisant la comparaison entre quatres calendares ritualiques-égyptien,assyirien,indian et mayan,l'homme des léttres roumain Victor Kerbach démontre que le point de convérgeance dés ces systèmes cronologiques est commun,en se situant dans l'année 11.500 avant notre ère et,loin d'etre arbitraire,en marquant "non seulemment le commencement cronologique proprement-dit,mais l'époque des grandes catastrophes du notre system solaire,connues sur le tèrme générique de "Le Debacle".["Les énigmes des myths astrals",Edition Albatros,1973].L'une des causes probables des ces catastrophes en pouvant etre exactement la captation de la Lune par la Térre,proprement-dit l'arrivée de la Lune à l'autour de la Térre,avec tous les conséqences et les modifications à l'échelle cosmique et planétaire qu'elles disposent grace à l'instalation d'un tel voisin dans son proximité.Inclusivement l'aparition des mouvements du fluxe-réfluxe très fortes,manifestées sur la surface de notre planète[des vagues de marée océanique],aussi que dans l'intèrieur de notre planéte[vagues de marée magmatique,des fénoménes resenties par l'intermède des innondations,des eruptions volcaniques aussi que des mouvements séismiques catastrophiques].L'un des conséquences directes en soyant la déstruction du continent Atlantida.Platon situe la disparition de l'immense ile a environ 12.000 anneés avant son époque.Dans l'Ocean Atlantique parmi les sédiments se sont extraites des preuves roqueuses dont l'age a été aproximée à 13.000 années.L'autre possible conséquence de la captation de notre satélit sélénaire-en fait de l'adoption de l'atre sélénaire par l'atre térrestre,dissent les uns des savants-en soyant le fait de renoncer au caléndar venusian et l'utilisation du caléndar sélénaire.L'un des partisans de l'hipothèse scientifique de la captation de l'atre sélénaire par l'atre terrestre est le docteur Harold Clayton Urey,le laureat du "Prix Nobel" pour Chimie[1934],qui soutienne que celle-ci serait la plus valable parmi les troix théories en reprèsentant l'origine de notre satélit sélénaire-la formation de celui-ci simultanément a la Térre grace à la matièrre en gravitant autour du Soleil,la désmembration de la masse plasmatique initiale intrinsèque de la Térre,comme conséquent du mouvement de rotation de celui-ci,et,finalement,par le caprice des loix cosmiques d'habitude très rigureuses et strictes,en soyant constrainte d'avoir un mouvement circulaire autour de la Térre,en alumant notres nuits.L'atre sélénaire était-il constrait?Par les loix de la nature?"Une telle capture...et le fait que la Lune a appris une orbite circulaire autour de la Térre...ont des moindres chances de credibilité"-disse Isaac Assimof,l'homme ameriquain des sciénces.Aussi que l'autheur des romans sciéntifico-fantastiques.En tout cas,la constatation que notre satélit "devrait avoir une orbite autour de la Térre tout différente que l'orbite actuelle" est soutenue par l'argument que presque tous les autres satélits du notre system solaire ont un mouvement de rotation autour des planètes qu'ils accompagnent,dans les plans équatorials des planètes,et le plan de l'orbite sélénaire en soyant plus proche de l'éliptique que du plan équatorial terrèstre[l'ongle formée en ayant 5 degrées].Aparition extrémement bizarre en tournant autour de notre planète "d'une manière très différrente qu'elle serait obligée de faire",la Lune est elle-meme le siege des fénomenes très bizarres que,obervées par la Térre,posent en difficulté l'immage dont nous avons dejà formées-un atre mort,glacé,sur lequel il est éxclus de se passer quelque chose du nouveau.Sur sa surface il est éxclus de se passer des évenéments pour l'avenir.Pour le commencement nous avons regardé et photographié le satélit par l'intermède du téléscope.Entre les années 1879 et 1881 la Société Britanique d'Astronomie a enregistré plus de deux milles rapports concernant "les activites bizarres sur la Lune"-des taches de lumière,des lignes et des figures géometriques.En 1950 s'y sont observées les premières "doms sélénaires"-des collines semi-spheriques blanches,rondes,en ayant un diametre d'énviron 200 mètres et qui change son lieu après des loix inconnues.La revue "Sky and Telescope" de l'Observatoire Harvard,dans le numero du janvier 1958 publique l'ésquisse d'un tel "dome" réalise par un astronome francais.En 1958 c'était marqué par un vif discution concernant la comunication dont l'auteur est l'astronome amateur John O'Neil:dans la nuit de 29 jully celui-ci a vu et a fotographyé sur la surface du satélit sélénaire,dans la Mer des Crises,une construction semblable au pont australien du Sidney,dont la longuer est de 18 kilometres!Une fois presenté au publique,deux astronomes de prestige-profésseur P.Moore et docteur H.P.Wilkins ont declaré qu'ils aussi ont observé toutefois cette construction sélénaire.Wilkins affirme implacablement:il-y-en-a vraisemblablement un pont sur la surface de la Lune.Sa structure paraisse artificielle et il-y-en-a,d'après notre avis un chef d'oéuvre".L'astronome R.E.Curtis de l'Alamogordo, New Mexico,USA,a photopgraphyé dans la nuit de 26 novembre 1956 le crater Fra Mauro,la zone dans laquelle après 15 années assélèniserait l'éxpedition NASA-"Apollo 14".Au moment du dévélopement du film il a observé imprimé sur la pélicule,dans l'imediate proximité du terminal,sur le fond de la zone noircie,l'immage d'un crucifixe blanche Maltese,aux bras symetriquement égales, située sur la surface de la Lune ou dans son proximité[...]En juin 1965 s'était observé un rayon lumineux extremement blanche-brillant,situé dans le crater Aristarch,situé a ce moment-là dans la zone obscure.En juillet,c'étaient semnalées plusieurs fois un fascicule lumineux blanc,qui durait une seconde et demie-chaque fois qu'elle apparerait.
Autheur de l'article traduction:MIHAELA-DANA BURAGA [ROUMANIE][PASCANI]
